Creion


Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
Īn care se-oglindesc
Azurul si copacul.

Surāsul tau mi-i drag,
Caci e ca piatra-n fund,
Sper care-noata albi
Pesti lungi cu ochi rotund.

Si capul tau mi-i drag,
Caci e ca malu-n stuf,
Unde paianjeni dorm,
Pe zori facute puf.

Faptura ta īntreaga
De chin si bucurie,
Nu trebuie sa-mi fie,
De ce sa-mi fie draga?